Arta eternă a picturii cu piatră și lumină

Mozaicul este prețuit ca fiind cea mai trainică dintre toate picturile, care poate fi socotită ca și veșnică. El fiind rezistent la lovituri, uzură, la umezeală, se poate spăla, este neatacat de agenți chimici, de îngheț, având și un rol de protector al zidului pe care este aplicat. De la dalele de marmură în 2-3 culori, folosite ca pardoseală de greci, s-a ajuns la cubulețele din ce în ce mai mici, din porfir, granit și marmură colorată. Cubulețele erau așezate să formeze figuri geometrice, păsări, animale, apoi s-a trecut la împodobirea pereților. Pictorul florentin Ghirlandajo din secolul al XV-lea spunea despre ea că este o – pictură pentru eternitate – dar că , are un neajuns și anume că este foarte costisitoare.

Materialele folosite sunt greu de procurat, executarea ei cere multă iscusință și timp, iar artistul trebuie să fie bine specializat. Acestea sunt cubulețe colorate după cerințele lucrării. În Antichitate erau confecționate din faianță smălțuită sau pietre colorate natural. După Renaștere s-au folosit sticle colorate cu diferiți oxizi metalici. Mărimea lor variază de la 5 mm la figurile umane, până la 1 cm. Cubulețele mici au calitatea de a oferi efecte de culori mai delicate, cu tonuri și nuanțe mai fine, opera putând fi privită mai îndeaproape, decât cea cu cubulețe mari.

Materialul folosit azi ca liant este cimentul, însă în trecut se folosea o tencuială pe bază de două straturi de var și nisip în grosime de 1 ½ cm, apoi un al treilea care se numește patul mozaicului în grosime de 5 mm din var de pastă și praf de marmură.

Desenul se execută simplificat, în mod ireproșabil, deoarece la urmă este imposibilă orice corectură. El se face în mărimea execuției, pe carton, cu culorile locale, țănând seama de proporții potrivit înălțimii.

CUM SĂ FACI UN MOZAIC SIMPLU?

Tehnici și Procedee

Prima metodă și cea mai veche, se numește și așezare directă, care cere să se fixeze cubulețele direct pe perete. Se pune patul mozaicului numai atât căt se poate acoperi cu cubulețe în 1-2 zile, adica circa ¼ m2. Apoi se schițează desenul pe perete cu o pensulă cu culoare. Apoi cubulețele colorate se scufundă în apă, se scot, se zvântă puțin, apoi cu un clește mic sau o pensetă se de către pictor și se împlântă unul lângă altul, fiecare la locul lui, printr-o ușoară apăsare în tencuială. Se începe cu conturul întreg, apoi se continuă cu culorile luminate, se umple restul pe formă, ca să de-a naștere la volum. Apoi după circa, 24 de ore, rosturile goale dintre cubulețe se umple și se colorează în nuanțele vecine, cu o pensulă și culori.

A doua metodă, denumită și așezare inversă, permite ca mozaicul să se lucreze cu mai multă precizie față de cartonul original, dar poate produce și surprize neplăcute. Acest procedeu se folosește doar la mozaicurile pe suprafețe plane. Desenul se transferă pe o hârtie groasă (desenul trebuie să fie executat pe ambele fețe ale hărtiei), nelucioasă, rezistentă la rupere, care se așează apoi cu fața în jos pe o planșetă de lemn cu margini de metal , mai mici decât cubulețele. Se unge hârtia cu clei de oase , dextrină, etc. Apoi se începe așezarea inversă, adică fixarea cu fața în jos a cubulețelor, cu ajutorul pensetei, fără a depăși marginile. După uscarea cleiului de sub ele, se întoarce planșeta, cu totul, și cu ajutorul hârtiei cu clei care fixează acum cubulețele ea se aplică pe patul moale de tencuială, aplicat de curând. După așezarea lor se apasă puternic sau se bate cu un ciocan peste planșetă. Dacă se ivesc greșeli se corectează, atunci, repede cu planșeta. După uscarea tencuieli se îndepărtează hârtia , udând-o cu un burete cu băgare de seamă, apoi se umple rosturile cu o pastă de tencuială de o culoare neutră, ștergându-se excesul cu o cârpă umedă. Și aici se colorează după uscare rosturile.

Lucrări de mozaic se pot executa și în alte tehnici, de exemplu pe tăblii de lemn, pe plăci de marmură sau metal cu margini ridicate. Mai nou s-au înlocuit cubulețele cu mărgele colorate, sau cu pietricele, colorate natural, iar fixarea lor se face cu o pastă di rășini sintetice.