Art Reloaded: Reinterpretări și remake-uri moderne ale capodoperelor clasice

Am mai putea spune și Arta remake-ului sau d`apres-uri pentru a definii tendința unor artiști de a relua celebre capodopere, în reinterpretări proprii. Citat, reciclare sau menționare: arta de azi nu încetează să-i reia pe clasici sub pretextul de a le face un omagiu. Însă această tendință, de referire la trecut a artiștilor nu este ceva nou, toată Renasterea a fost incontestabil construită din punct de vedere cultural pe asimilarea modelelor antice, care au furnizat normele și principiile de frumusețe ideală. Astfel, spre exemplu Rafael la Roma, s-a inspirat din sculpturile grecești și romane, iar mai târziu, Rubens sau Bernini s-au inspirat din lucrările lui Michelangelo. La începutul secolului al XIX-lea se produce o evoluție considerabilă, în parte și datorită progresului tehnologic, transformării statutului artistului, dar și a unei democratizări generale a societății, care permite acum accesul mai ușor la marile opere, acestea fiind incluse în diferite expoziții, etalate în diferite galerii. Evoluția tehnicii a permis difuzarea, prin tehnicile gravurii, mai târziu și prin intermediul fotografiei, a multor opere celebre.

Odata cu Avangarda artistică a secolului al XX-lea se inventează un nou limbaj cu un repertoriu abstract inedit, linii compoziționale, forme diferite de exprimare. Dada-iștii, spre exemplu considerau arta trecutului ca fiind depășită, creând chiar o Giocondă vandalizată, pentru a-și susține această idee.

Vom prezenta în continuare câteva exemple de capodopere reluate de artiștii contemporani:

Bineînțeles una dintre cele mai celebre opere, care a fost probabil cel mai mult reluată, copiată, dar niciodată egalată, este Mona Lisa lui Leonardo da Vinci (circa 1503). Variante ale acestei opere se regăsesc de timpuriu, începând chiar din atelierul lui Leonardo, cu ucenicii și elevii acestuia.

Au urmat alte reluări începând, cum am menționat mai sus cu Dada-iștii, mai precis cu Marcel Duchamp.

Lucrarea Marat asasinat (1793) a lui Jacques Louis DAVID este și ea reluată de artiștii contemporani, de Richard Jackson în lucrarea The Laundry Room (Spălătoria) (Death of Marat) (2009), care transpune în volume tridimensionale lucrarea lui David.

În anii `60 explozia societății de consum, a facilitat dezvoltarea unei culturi de masă și o revalorificare a culturii populare. Astfel, artiștii au reluat figuri iconice din artă și le-au alăturat sau substituit starurilor de cinema, personajelor din benzile desenate, etc.

Tabloul considerat scandalos la aceea vreme, Dejunul pe iarbă (1863) a lui Edouard Manet a avut și el parte de o serie de reinterpretări, Manet însăși s-a inspirat la această temă din lucrarea lui Tizian, Concert pastoral (circa 1510).

Tablourile lui Joseph Mallord Turner au fost și ele ținta metamorfozelor artiștilor contemporani. Iată aici un exemplu elocvent.

Francis Bacon reia portretul Papei Inocențiu al X-lea pictat de Velazquez într-o manieră parcă imaterială.

Acest subiect al remake-urilor sau d`apres-uri rămâne inepuizabil pentru artiștii de toate felurile, de la simpla citare a vechilor maeștrii, la omagiul adus lor sau chiar parodierea și dezintegrarea artei vechi.