Bodypainting - Pânza vie a artei

Bodypainting-ul sau pictura pe corpul uman este o formă de artă care spre deosebire de tatuaje și alte forme de body -art, este temporară și folosește pielea în locul pânzei. Pictura pe pielea umană durează doar câteva ore, sau cel mult câteva săptămâni. Bodypainting-ul, care se limitează la față este cunoscut sub numele de face-painting.

Bodypainting-ul cu lut și alți pigmenți naturali a existat în cele mai multe culturi străvechi sub o formă sau alta. De multe ori acest tip de pictură era purtat în timpul ceremoniilor. În unele triburi din Australia , Noua Zeelandă , insulele Pacificului și părți din Africa ea încă mai supraviețuiește în formele sale primitive. O formă semi-permanentă de bodypainting, cunoscut sub numele de Mehndi, folosind coloranți din henna (cunoscut și sub numele de ” tatuaj henna ” ), a fost și este încă practicată în India și Orientul Mijlociu, în special pe mirese. De la sfârșitul anilor 1990, mehndi a devenit popular și în rândul tinerelor femei din lumea occidentală.

Multe popoare indigene din America Centrală și de Sud își făceau tatuaje Jagua, folosind esența plantei Genipa americana. Popoarelor indigene din America de Sud folosesc și acum, în mod tradițional extracte din plantele annatto, huito, sau chiar cărbunele umed pentru aș-i decora fețele și trupurilee. Extractul din Huito este semi-permanent și , în general, este nevoie de săptămâni pentru ca acest colorant negru să se estompeze.

Mai târziu, actorii și clovnii din întreaga lume și-au pictat fețele și , uneori, corpul întreg timp de secole, continuând să facă acest lucru și astăzi . Din aceste forme de bodypainting dar și din vopselele folosite au evoluat și produsele cosmetice pe care le cunoaștem astăzi .

În societatea occidentală din anii 1960, a avut loc un fel de renaștere a bodypainting-ului, odată cu liberalizarea moravurilor sociale cu privire la nuditate. Chiar și astăzi există dezbateri aprinse cu privire la legitimitatea folosirii corpului uman ca o formă de artă.

Bodypainting-ul nu este întotdeauna o pictură pe întreg corpul, ea poate fi executată și pe dimensiuni mai mici și chiar însoțită de haine. Bodypainting-ul a generat chiar o scurtă mișcare artistică alternativă între anii 1950 și 1960, care a presupus acoperirea unui model viu în vopsea și apoi modelul era folosit pentru a-și „imprima” propriul corp pe o pânză sau alt suport de pictură pentru a transfera vopseaua. Artistul francez Yves Klein este, probabil, cel mai faimos în această privință, cu seria de picturi ” Anthropometries” (Antropometrii). Efectul produs de această tehnică creează o imagine de transfer al corpul modelului pe suportul de pictură.

Pe la începutul anilor 1990 bodypainting-ul s-a răspândit și a fost acceptată ca formă de artă în Statele Unite și mai mulți artiști de bodypainting au început să devină cunoscuți cu această formă de artă. Artista de bodypanting Joanne Gair a făcut mare vâlvă când în 1992 i-a pictat corpul celebrei actrițe Demi Moore care a apărut pe coperta revistei Vanity Fair din august.

Începând de la sfârșitul anului 2006 galerii de arta în Sacramento (Statele Unite)au început să folosească bodypainting-ul ca performance-art pentru a atrage noi clienți în galerii. În 2006, Craig Tracy a deschis prima galerie denumită Painted Alive, dedicată exclusiv bodypainting-ului în New Orleans în Cartierul Francez .

În 2009, artistul de bodypainting Danny Setiawan creează reproduceri după marile capodopere ale artiștilor celebri , cum ar fi Salvador Dalí , Vincent van Gogh , și Gustav Klimt pe corpuri umane.

În acest tip de artă fața si corpul sunt acoperite cu vopsele moderne, pe bază de apă fiind realizate în conformitate cu normele stricte, ceea ce înseamnă că acestea nu sunt toxice, sunt non-alergenice și pot fi ușor de spălat. Acestea culori sunt fie aplicate cu mâinile, cu pensula , cu bureți sintetici sau naturali, și mai nou cu aerograful.