Secțiunea de aur în pictură – armonie, frumusețe și proporție matematică

Secțiunea de aur (denumită și Raportul de aur sau Numărul de aur), notată cu litera greacă Φ (phi), care se citește „fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie de Euclid (cu mai bine de 2000 de ani în urmă), el fiind aproximativ egal cu 1,618033 care poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări. Astfel, aranjamentul petalelor unui trandafir, dispunerea
semințelor într-o floare a soarelui, brocoliul chinezesc, pictura lui Salvador Dali Cina cea de taină, Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci, cochiliile spiralate ale moluștelor, vortexul unei galaxii și traiectoria șoimilor când coboară spre pradă, toate au în comun acest număr de aur sau propoție geometrică. Numărul de aur este strâns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi. Proporția tainică a acestui număr, este reprezentată fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, în elipsa de aur din tradiția hindusă sau în spirala de aur (figura care este cea mai cunoscută) care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstrează păstrând proporția de 1,618.

Revenind la pictură, secţiunea de aur se poate identifica cu uşurinţă în creaţia celebră a lui Leonardo DaVinci, Mona Lisa. În crearea capodoperei (dar și în aproape toate celelalte), DaVinci a folosit acest raport în mod intenţionat, creând una dintre cele mai renumite tablouri din lume.
Mulţi specialişti care au analizat tabloul au ajuns la concluzia că DaVinci a folosit precis şi atent secţiunea de aur în creaţia sa, deoarece se creează impresia că ochii Mona Lisei parcă îl urmăresc pe spectatorul care se deplasează în jurul tabloului. Principalele trăsături ale raportului de aur au fost evidenţiate în tabloul de mai jos. Privind tabloul în întregime, distanta între degetul drept şi fruntea Mona Lisei este de 1,618 ori distanta dintre degetul drept şi clavicula acesteia. Partea dreaptă a obrazului este în raport de aur cu latura mică a dreptunghiului de aur original.

Proporţiile de aur din tablou:

• distanţa dintre baza gâtului şi pupila ochiului cu distanţa dintre baza gâtului şi partea de sus a frunţii ;
• distanţa dintre partea dreaptă a obrazului şi partea dreaptă a nasului cu lăţimea feţei;
• distanţa dintre bărbie şi partea de jos a buzelor cu distanţa dintre bărbie şi baza nasului;

A existat în istoria picturii chiar și o grupare artistică care s-a autointitulat SECTION D`OR (Secțiunea de aur), membrii acesteia căutând să introducă principii științifice în elaborarea operei de artă. Mișcarea descinde din cubism. Ei căutau raportul ideal între dimensiunile diferitelor părți ale unor compoziții, ale unei forme plastice, a fost problema în jurul căreia ți-au concentrat eforturile lor de a găsi divina proporție. Dintre membrii acestei grupări îi avem pe: Jaques Villon (1875-1963), Jan Meetzinger (1883-1956), Albert Gleizes (1881-1953), Andre Lhote (1885-1962).
În istoria picturii au existat multe alte capodopere în care creatorii lor au utilizat acest raport de aur. Iată câteva exemple:

Având în vedere atracţia omului spre frumuseţe, putem zice că folosirea raportului de aur a dus numai la crearea unor capodopere ale căror nume vor răsuna întotdeauna în istorie şi în memoria oamenilor.