Tehnica picturii cu guașă

Guașa este o tehnică de pictură bazată pe culori de apă, numai că aici „culoarea” albă intră în componența amestecurilor de culoare (spre deosebire de acuarelă unde se folosește doar albul suportului), dând un aspect mat, netransparent, ușor cretos-catifelat.

Se lucrează pe diferite suporturi flexibile, semiflexibile sau chiar rigide. Grundul poate fi colorat spre deosebire de alte tehnici, ceea ce poate pune în valoare ansamblul pictural. Datorită folosirii albului se crează contraste tipice, ce particularizează această tehnică de pictură.
Pensulele folosite sunt cele din păr moale, ce permit îmbinarea tentei plate cu linia de contur de mare finețe. Pentru zone de culoare mai mari și mai vibrate se pot folosi și pensulele cu parul mai lung de porc.

Culorile se prepară din aceași pigmenți ca cei de acuarelă, însă în amestecul substanței liant se adaugă o anumită cantitate de alb (de titan , care este un alb cu o mare putere de acoperire sau albul de zinc, care are o ușoară nuanță albăstruie). De aceea culorile de guașă nu sunt transparente, au o mare putere de acoperire, iar după uscare au un aspect cretos.
Deoarece este o tehnică inversă tehnici acuarelei, lipsită de transparență, se așează întâi tonurile închise, peste care vin apoi cele deschise. Tehnica guașei nu recomandă straturile groase de culori, întrucât acestea după uscare crapă și se desprind de pe suport.
Această tehnică se folosește cu predilecție în lucrări de grafică, ilustrație de carte, afișe, lucrări și proiecte decorative, schițe de compoziție. În lucru se va ține cont de faptul că după uscare culorile se deschid cu 1/3 față de tonul inițial pe ud.

Iată aici etapele de execuție a unei picturi în guașă pe un fond colorat.