Arta și istoria hârtiei - de la China antică la creativitatea modernă

În anul 105 chinezul Thai-Lung (48-118) prezenta un raport împăratului despre procesul de fabricare al hârtiei prin care propunea ca noul material să fie produs din scoarţa copacilor, din resturi de cânepă, din cârpe şi din plase vechi de pescari. El este părintele „artei albe” pe care meşterii papetari îl cinsteau arzând bani de hârtie. Hârtia a ajuns atât de cunoscută şi ieftină în China, încât, potrivit unui călător arab din secolul X, toată lumea învaţă să scrie şi să deseneze pe hârtie.

Mai multe secole, chinezii au păstrat secretul fabricării hârtiei inducând ideea ca ea era produsă din plante care nu cresc decât în China. Pe căile comerciale însă, spre Coreea şi spre drumul mătăsii, unde se afla Samarkandul, hârtia va porni spre Europa pentru că arabii erau deja utilizatori vechi ai papetăriei chinezeşti. În această vreme Bagdadul era o capitală a ştiinţei care consuma mari cantităţi de hârtie. Întinsă în tot cuprinsul lumii arabe arta albă a pătruns în Spania în secolul X prin califatul de Cordoba.

Pentru confecţionarea colilor de hârtie se folosea ciurul sau sita. Cârpele şi sforile erau amestecate cu lapte de var, tăiate, spălate şi măcinate într-o piuă până când se obţinea o pastă fină şi moale care devenea asemeni mătăsii. La arabi se foloseau morile de hârtie acţionate hidraulic. În centrele maure, de la Xativa şi Girona se producea o hârtie de bună calitate, dar, până la regele Iacob I, biserica a fost împotriva folosirii acestei invenţii păgâne. În secolele XI – XII, Italia se distingea prin atelierele de la Fabriano, care au măcinat cârpele cu şteampuri, iar în loc de amidon au folosit încleierea cu gelatină. Pentru a-şi proteja produsele, ei au inventat filigranul.
Producţia s-a răspândit în Elveţia şi Germania, unde din secolul al XVII-lea a fost introdus holendrul. Din acest moment se poate vorbi despre manufacturile de hârtie care se răspândesc şi în Ţările de Jos, Anglia şi Franţa. Cum cererea era deja foarte mare, în 1798 Nicholas Louis Robert a inventat maşina de fabricat hârtie, dar ea fost produsă şi perfecţionată mai întâi în Anglia de către fraţii Foudrinier. Ulterior, ca materie primă a început să fie folosit lemnul, ceea ce a rezolvat problema procurării materiei prime la un cost scăzut, dar aceasta nu o va egala multă vreme pe cea a hârtiei produse manual din cârpe.
Pe teritoriul României, cel mai vechi document scris pe hârtie păstrat în arhiva Capitolului din Alba Iulia datează din 1328-1330 şi provine din cancelaria papală de la Avignon. Pe hârtie au fost la început redactate acte care nu reclamau o formă durabilă. În secolul al XV- lea hârtia se folosea pentru registre, protocoale şi cărţi de socoteli, fiind importată din Italia.

În 1431, privilegiul vamal acordat acordat braşovenilor de Dan al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, era scris pe hârtie.
În domeniul artelor hârtia este un suport deosebit de important. Astfel ea are o gamă largă de aplicații, inclusiv pictura, desenul, grafica, gravura, și caligrafia. Hârtia este disponibilă într-o gamă largă de dimensiuni, grosimi, si finisaje, precum și în grade diferite de calitate, permanența, și durabilitate.
Un tip special de hârtie poate fi adesea utilizată pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost creat. Hârtia pentru imprimare, de exemplu, poate fi folosită la acrilice, și multe hârtii grafice sunt ideale pentru desen. Trebuie de ținut cont, totuși, că unele hârtii au caracteristici de îmbătrânire accentuate și nu ar trebui să fie utilizate pentru lucrările de artă.
Hârtia de acuarelă, așa cum o cunoaștem astăzi, a fost dezvoltată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și este, prin urmare, o realizare relativ modernă. James Whatman a deschis calea pentru dezvoltarea hârtiei de acuarelă, atunci când, aflat într-o comisie la sfârșitul anilor 1750, el a înlocuit sita de sârmă tradițională de fabricare a hârtiei cu una așa de fină, încât a fost numită “țesătură de sârmă.” Aceasta a permis o formare fibrelor de celuloză fără nicio impresie a texturii pe suprafața hârtiei nou formate. Acest nou stil de hârtie a fost numit de hârtie împletită și a fost creat în primul rând pentru tipărire. Whatman a constatat că putea crea diferite imprimări și texturi pe această hârtie. Whatman și-a creat hârtia să fie disponibilă în trei variante “presat la cald” sau satinată (acest fel de hârtie are o suprafață netedă și este folosită mai mult la cerneală și materiale moi pentru desen, nefiind foarte preferată de acuareliștii tradiționali), “presat la rece” sau fină (acest fel de hârtie este cu o ușoară textură și este cea mai des utilizată atât de începători cât și de avansați acuareliști) și dură sau groasă (aceasta are o textură pronunțată și este recomandată pentru profesioniști).Hârtia de acuarelă se găsește in comerț sub formă de role, foi și blocuri de diferite dimensiuni.

Hârtia de desen. Orice hârtie care are suficientă textură se poate constitui ca suport pentru desen. Cu toate acestea, pentru a fi considerată bună, o hârtie de desen trebuie să fie suficient de rezistentă pentru a suporta ștergeri repetate, fără a dăuna grav suprafața. Acesta ar trebui să absoarbă, de asemenea, cerneală nici prea tare, dar nici prea puțin. Fiecare artist trebuie să își facă propriile sale încercări și comparații între variantele disponibile de hârtie pentru desen. Chiar și o linie de simplă de creion va apărea cu totul diferit pe mărci diferite de hârtie. Categoriile de hârtie pentru desen sunt: Bristol (este cea mai dură și rezistentă hârtie și se gâsește în două variante, fnă și cu textură), cărbune și pastel (această hârtie nu este la fel de rezistentă ca cea anterioară, dar are tot așa două feluri de texturi, unele mai accentuate altele mai puțin, însă hârtia de pastel vine într-o gamă foart mare de culori, deoarece pentru un pasteist alegerea culorii suprafeței este foarte importantă), desen și schite (hârtia pentru desen variază foarte mult de la cele pentru imprimări la cea făcută manual Fabriano din Roma, care se zice că a fost folosită de; astăzi la mare cerere se află rolele uriașe de hârtie), hârtie grafică.

Alte tipuri de hârtii: – Hârtii speciale: hârtii de separare – sunt acele hârtii care se pun pentru a separa lucrările de artă, cu PH neutru și nonabrazive.
Hârtie de transfer: aceasta este mai unsuroasă și ajută transferul pe o altă suprafață a unui desen, chiar și pe metal;
Hârtie stensil: este uleioasă sau cerată pentru a rezista șia nu se umfla când este folosită repetat în cazul vopselelor pe bază de apă.
Hârtia de caligrafie: este acea hârtie e pe care nu curge sau nu se umflă în momentul folosiri cernelii sau tușului.