Icoană pe sticlă: o formă de artă tradițională

Cuvântul icoana vine din grecescul eikon care semnifica un portret dar nu un portret al laturii fizice, ci al celei transcedentale, destinat să comunice spiritului, într-o redare nu a materiei, ci a conținutului care se găsește dincolo de faptura fizică.

Icoana pe sticlă se lucrează după un model. Nu se dă prea mare importanță proporțiilor anatomice, însă contează mult echilibrul cromatic, modelele în circulație după care se lucrează au o vechime de 200-300 de ani. Primele icoane au fost găsite la Nicula lângă Cluj, apoi la Sibiel, Făgăraș. Tehnica picturii pe sticla, a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, datorită existenței în Europa Centrală a manufacturilor de sticlă. Pe lângă existența unui personaj sau mai multe, restul spațiului este pictat cu chenare de flori, chenare de sfoară răsucită (Nicula) steluța de Făgăraș (Țara Oltului), Brașov (Scheii Brașovului).

Icoanele pe sticlă nu erau semnate deoarece nu sunt originale. Scrisul este chirilic, dar fiind realizat de oamenii de analfabeți (nu toți ucenicii meșterilor știau să scrie) s-a denaturant în timp și nu întotdeauna se înțelege numele sfântului sau al scenei reprezentate. Icoanele pe sticlă au aparut pentru prima data in Ardeal (regiune mai înstărită, cu păduri – ca sursa de combustibil pentru fabricile de sticla).

In icoanele pictate după tehnica tradițională tipic nu se folosesc pentru trasarea contururilor decât pensule foarte subțiri sau peniță, liniile sunt astfel, de diferite grosimi. Pentru luminarea anumitor porțiuni linia neagră era dublată de o linie albă.

Culorile se folosesc aproape necombinate în starea lor pură, poate doar mai stinse sau mai luminate. În trecut culorile erau preparate din pulberi (oxizi, cristale) ce se sfărâmau în mojar și apoi se amestecau cu fie cu ulei, fie cu galbenuș de ou.

Etapele de executie a icoanelor pe sticla:

Icoana pe sticla a cărei descriere urmează va fi executată în culori de ulei. Pentru aceasta avem nevoie de culori de ulei de bună calitate, ulei de in, terebentină (care va ajuta la uscarea rapidă a uleiului), pensule de mai multe dimensiuni, godetă (recipientul pentru uleiul de in), cârpă sau șervețele.

1. După ce am ales modelul, vom trasa pe spatele foii inversul desenului, deoarece pe sticlă lucrăm pe spate, deci partea care va fi lucrată va fi în interior după înrămare. Înainte de începerea transpunerii modelului pe sticlă, aceasta se degresează fie cu soluție de curățat geamuri, fie cu spirt, după care sticla se șterge până este complet uscată; apoi se pune inversul desenului pe spatele sticlei. Avem nevoie de o pensula subtire ca să transpunem desenul (la culorile de ulei negru de fum este cel mai intens negru). Eu prefer pensula oricărei alte metode deoarece linia este mai plastică și apropiată de tradiția icoanelor vechi. Pentru contur, culoarea neagră se diluează puțin cu amestecul de ulei de in+terebentină, astfel culoarea va avea consistență.Se va începe pictarea contururilor din stânga sus și pe măsură ce înaintăm în lucru ridicăm sticla pentru a verifica consistența contururilor (ele trebuie să fie mate nu transparente). În cazul eventualelor greșeli se vor folsi bețigașe de urechi pentru a șterge vopseaua în exces.

2. După uscarea conturului (care la tehnica uleiului durează mai multe ore, însă este mai rezistentă în timp) se aplică culorile. Pentru că lucrăm în ulei, nu este necasară fixarea conturului înante de trecerea la etapa următoare.

Se începe pictarea cu fețelor personajelor și în generale cu culorile deschise, după care se trece la veșminte și fundaluri (pentru cei ce au experiență se poate începe și cu fundalurile de sus în jos). Pentru a sublinia umbra respectiv lumina pe un veșmânt verde, el se amestecă cu un pic de albastru și se obține astfel, un verde mai rece cu care se va picta zona de umbră a veșmântului.

3. La final, după ce am terminat de acoperit cu culoare fiecare porțiune, icoana se ridică cu grijă și se ține îndreptată spre o sursă de lumină pentru a putea vedea eventualele zone lăsate neacoperite. La înrămare vom ține cont de faptul că icoanele pe sticlă erau făcute de țărani deci nu aveau rame bogat ornamentate, ci eru simple din lemn eventual băițuite. Se potrivește în general o ramă de 3-4 cm lățime și 2-3 cm grosime.